Macedonia- Albania- Grecia. Pursuit Of Happyness.

Stiu ca nu am mai scris de mult, dar mi-am regasit placerea sa scriu. Mi-a ”regasit” placerea pentru ca am facut schimbari importante in viata mea. De 6 luni lucrez la TUI si am gasit aici doar lucruri frumoase, colegi minunati si un domeniu nou pentru mine. Am ajuns din pasiune, iar acesta schimbare se datoreaza unei persoane care mi-a redat zambetul intr-un mod diferit. Locul de munca perfect nu exista, dar exista acel loc de munca pe care poti sa-l practici cu drag si din dorinta de a o face, iar aceasta este sa calatoresc. In viata trebuie sa faci schimbari atunci cand simti ca vrei si mai mult de la viata, o viata diferita fata de a celorlalti. Poate suna banal ceea ce spun, dar multi nu au curajul sa faca acest pas, important. Atunci cand ai o mentalitate pura dar nu naiva, trebuie sa si demonstrezi ca esti altcumva, diferit pot spune si sa-i lasi in pace pe cei care ” le stiu” pe toate. Calatoriile te ajuta sa-ti schimbi viata si perspectiva intr-un mod aparte, sa te regasesti pe tine insusi si sa inveti sa apreciezi lucrurile importante in viata.
Cum mi-a schimbat jobul si am ajuns sa lucrez la TUI, liderul mondial in domeniul turismului, adus pe piata romaneasca de Grupul Eurolines si care functioneaza sub numele de TUI Travel Center, mi-am dorit sa fac multi oameni fericiti si sa dau mai departe din experinta mea aterioara, sa-i ajut sa-si indeplineasca orice dorinta in a calatori. Pe cei care nu am reusit inca, o sa incerc sa-i fac in viitor. Pe langa pasiunea mea nebuna pentru hoinarit in lume si curiozitatea de a cunoaste cat mai multe civilizatii, acum jobul meu este sa-i fac si pe ceilalti sa doreasca asta si sa le ofer pachete si consultanta in acest domeniu.

Si uite asa, am ajuns sa ma duc in primul meu Infotrip in Macedonia, Albania si Grecia. Cand am fost inscris, am fost foarte fericit, pentru ca am ajuns sa fac exact ceea ce mi-am dorit. Face parte din jobul meu sa vizitez locatii si hoteluri, iar dupa aceea sa-i fac si pe ceilalti fericiti, sa ma asigur ca-i trimit la cele mai bune hoteluri si in cele mai placute destinatii, in functie de buget.
Eram tare entuziasmat cu o zi inainte si a trebuit sa fac ceea ce nu imi place mie cel mai mult, bagajul. Dar de data aceasta parca l-am facut mai repede. Plecare era din Bucuresti dimineata la ora 6:00 in ziua urmatoare. Am ales sa ma duc din Sighisoara cu trenul pana la Bucuresti deoarece in 5.30h ajungi acolo. Trenul din Tg. Mures face cam 8.30h pana in Gara de Nord.
In felul meu sunt o persoana foarte sociabila si imi place sa-mi fac prieteni noi de calitate. Am avut norocul sa intalnesc o colega deosebita din Sibiu, Ioana care a fost o super colega si ne-am imprietenit repede. Un sentiment normal, pentru ca facem parte din Family TUI, dupa cum tot ii spuneam.
La ora 5.30 ne-am prezentat in fata la ”Coloane” in Gara de Nord si am pornit in primul meu Infotrip. Ma gandeam, oare cum o sa fie? Oare o sa-mi placa? Oare, oare, oare?! Prea mult intrebari, atunci hai sa pornim la drum si vedem. Let’s go Travel!
Prima tara si oras spre care mergeam era Macedonia, respectiv Skopje. Asteptam sa ajung acolo, pentru ca imi doresc sa ajung in toate tariile de pe acest pamant. In Infotrip am fost 17 agenti de turism (agentii diferite din Romania) si 29 de turisti. Calatoream impreuna evident. Nu a trecut mult timp si mi-am facut prieteni noi, colegi de breasla si drumul a inceput sa fie mai usor si tot mai placut. O sa folosesc nume ”fictive” Virgil, George, Victor, Marius, Andreea pentru ca le-am cerut acordul sa le folosesc numele. Nu vreau sa platesc amenda de ”cinque euro”. In Skopje urma sa dormim la Ibis si eram curios cum este sa dormi la Ibis de 4*, pentru ca doar la 3* am dormit. O camera dubla costa 80 euro si twin-ul 87 euro.

Odata ce am ajuns acolo, evident ne-am cazat si am fost repartizat in camera cu Victor, un coleg respectabil cu o experienta vasta in acest domeniu. Mi-am facut planul cu ceilalti (Ioana, Virgil, George, Victor, Marius si Andreea ) sa iesim, sa incepem sa exploram acesta capitala noaptea.

Skopje este situata pe cursul superior al raului Vardar și este localizata pe o ruta importanta din Balcani intre Belgrad și Atena.

Am pornit spre piata centrala unde am fost ”intampinati” de statuia lui Alexandru Macedon, pe un soclu inalt cu multe basorielefuri, cu o spada impunatoare in mana, in mijlocul unei fantani arteziene de 26 m inaltime.

Nu ne-am plimbat foarte mult si am intrat in primul Pub sa bem o bere dupa o zi lunga si interesanta, urmand ca ziua urmatoare sa vizitam mai multe. Un Pub foarte interesant, pentru ca am putut sa fumez inauntru, un sentiment ciudat pentru mine. Mancarea a fost foarte buna. Probabil te intereseaza preturile, imi pare rau nu mai tin mine, am baut doar o bere.

In general pe unde am dormit la Ibis, micul dejun este foarte bun, iar in Skopje a fost la fel si nu am fost dezamagit. Dupa un mic dejun copios si gustos am iesit in oras sa vizitam zona centrala, apoi sa mergem pe marginea raului Vardar. Poti admira panoramic, dar si pietonal biserica Sfantei Salvari sau Moscheea lui Mustafa Pasa, vechiul bazar, baile turcesti si ,,Podul de Piatra”. Sa spun sincer, eu nu am fost foarte impresionat de aceasta capitala, poate este un defect pentru ca am vazut multe in viata mea, dar merita sa mergi si tu odata acolo. Celorlalti le-a placut, prin urmare gusturile nu se discuta.

In drumul nostru spre Albania, ne-am oprit in Ohrida, Macedoinia. Orasul si lacul Ohrida au fost inscrise in anii 1979 și 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial. Are o vechime de 4 milioane de ani și se afla sub protectia UNESCO ca situri naturale ale patrimoniului mondial. Este foarte frumos acolo, chiar mi-a placut foarte mult.

Ohrid ofera tot ce iti poti imagina, odihna, relaxare, divertisment, cultura, istorie, arheologie, aventura si mancare buna la restaurante.

In drumul nostru spre Albania, Durres, tot incercam sa apreciz / apreciem in cat timp vom ajunge in fata hotelului, fiind nerabdator sa ajungem in aceasta tara pe care mi-o doream sa o vizitez. Am pus un pariu cu Virgil ca vom ajunge inainte de 21:28 dar el zicea ca o sa ajungem la 21:31 in fata la hotel. Deci in fata la hotel ma repet am ajuns cu 17 min mai repede, autocarul a facut niste manevre greoaie sa intoarca, nu la hotel, ci cu 100 m in fata. Si uite asa autocarul a oprit chiar la hotel la 21:31, Virgil fiind tare bucuros ca a castigat pariul milimetric. Am fost cazat la Hotelul Diamma 4*, un hotel frumos, situat pe malul marii.

Aici ne-am petrecut 4 zile in care am legat prietenii, am ras mult si am lucrat.

In prima zi am fost si am vizitat 15 hoteluri. Hoteluri frumoase, curate cu diverse facilitati, programe si tipuri de mese, pentru fiecare buzunar. Albania nu este o tara scumpa, este o tara accesibila din acest punct de vedere. Sper ca pozele mele sa te convinga.

Pentru mine a fost o surpriza placuta si am fost tare mirat cand am aflat ca au peste 3.000.000 milioane de turisti. Dupa o zi de munca, unde am verificat camerele la hoteluri, am avut parte de asa ceva.

Sunt mare iubitor de asemenea momente si ma incarca cu energie pozitiva, enorm de mult. Eram acolo cu prietenii mei si colegii mei. Langa mine era colega mea Ioana de la Sibiu si vorbeam despre aceasta pasiune care leaga prietenii speciale. Eu, acum incep sa decopar ce inseamna Family TUI, un sentiment placut, profund atunci cand consideri ca ti-a gasit job-ul care ti se potriveste cel mai mult. TUI mi-a oferit sansa sa fac ceea ce imi place cel mai mult, sa calatoresc in interes de serviciu si sa fac oameni fericiti. Eu vand fericire in calatorii, cel putin asa imi place sa spun.

Odata ce ”Zeul” Soare a incheiat aceasta zi majestoasa si fratele cel mic Luna si-a facut prezenta timid pe cerul plin de stele, noi ne-am indreptat spre camere sa ne pregatim pentru o seara minunata si sa gustam din bucataria culinara albaneza, sa-l provocam pe Bacchus la o degustare de vin. Zis si facut. Mi-am incheiat seara cu sunetul valurilor, privind spre Luna. O seara superba in sufletul meu. Urma ca ziua urmatoare sa vizitam capitala Tirana. Inainte sa ajung in camera ma gandeam ca pentru mine placerea de a calatori nu inseamna doar a descoperi locatii noi, sau de a explora. Pentru mine calatoriile inseamna un cocktail de sentimente, amestecate intr-un recipient (suflet), pus intr-un pahar (cunoastere) si savurat in diferite momente ale vietii (bucuria de a calatori). Iar acel gram de dragoste pura pentru momentele traite este fructul din coltul paharului. Un pahar plin de viata, bucurie si sentimente profunde.
Dupa ce am luat micul dejun bun si gustos la Diamma Hotel 4* am mers pe plaja sa-mi beau repede cafeaua deoarece plecam in Tirana. Valurile m-au trezit de data aceasta, pentru ca seara adierea lor m-au trimis la somn.
Tirana este capitala si cel mai mare oras din Albania. Are o populatie estimata oficial la 616.396 in 2008. Fondata in 1614, a devenit capitala Albaniei in 1920. Pot sa spun ca mi-a placut Tirana, o capitala balcanica frumoasa, cosmopolita in felul ei. Am ramas putin surprins sa vad chiar foarte multi turisti straini. Bravo lor. Daca mergi acolo sa nu ratezi sa vizitezi Piata Scanderbeg unde se afla Teatrul Ntional de Opera si Balet, Muzeul National, Turnul cu Ceas, Piramida, Palatul Congreselor si monumentul lui Ismail Quemali. Eu am enumerat doar cateva, dar sunt sigur ca o sa decoperi si mai multe odata ce ajungi acolo.


Dupa ce am vizitat si am explorat o parte din Tirana, foamea isi face prezenta. Am fost inspirat sa intreb cativa tineri unde se mananca bine. Eram chiar in zona centrala, aproape de noul stadion care se construieste. Cei doi tineri ne-au spus sa mergem sa mancam la Juvenilja Castel, un resataurant celebru, cu mancare buna. Cand am ajuns, am zis Wow, super locatie. Mancarea a fost foarte buna, delicioasa si ieftina.


Seara cand ne-am intors in Golem, ne-am distrat frumos cu prietenul meu Marius. Prietenia inseamna si sa te tachinezi cu cineva frumos, sa razi, sa nu te jignesti si sa-l respecti pe cel de langa tine. Langa Marius era Andreea care se distra si radea pe seama glumelor noastre ”foarte bune”.

Au fost momente frumoase pe care le-am petrecut acolo. Au fost momente pure si amintiri ce le pui in sufletul tau, in cutiuta cu amintiri. Acestea te fac mai bogat cu siguranta si Albania mi-a oferit aceasta sansa. Chiar merita sa ajungi si tu acolo.

Parca nu imi doream sa ma mai duc acasa si eram tare bucuros, pentru ca in ziua urmatoare mergeam in Saranda.

In drumul nostru spre Saranda ne-am oprit in Apollonia, fost un oras grec antic din Iliria, port la Marea Adriatica si important centru al lumii greco-romane. Fondat în anul 558 i.e.n. de colonistii greci din Kerkyra (Corfu) si Corinth, a fost unul din cele mai importante orase ale antichitatii. Ruinele sunt situate pe teritoriul Albaniei de azi in regiunea Fier.


Ca si locatie in Albania, am fost impresionat de Saranda. Foarte frumos. Este un oras de coasta din Albania. Din punct de vedere geografic este situat pe malul Marii Ionice, in centrul Mediteranei, la aproximativ 14 km est de nordul insulei Corfu. Intinzandu-se de-a lungul coastei albaneze a Marii Ionice, Saranda are de obicei peste 300 de zile insorite pe an. Noi nu am prins cea mai buna vreme, dar nu a fost o problema deoarece doar o nopate stateam acolo. Districtul Saranda se afla in cea mai sudica extremitate a Albaniei. Se invecineaza cu Vlora la nord, Delvina si Gjirokaster la est si cu Grecia la sud de Marea Ionica. Aici vreau sa ma mai intoc si sa stau mai multe zile, este frumos si ieftin.


Si uite am ajuns in ultima tara din acest infotrip, primul pentru mine. Am ajuns in Salonic, Grecia. Salonicul este situat pe locul 2 in topul celor mai mari orase din Grecia, este centrul cultural al tarii, capitala a regiunii Macedonia, localizat in apropierea Golfului Thermaikos. Adapostind vestigii istorice romane si bizantine din cele mai vechi timpuri, Salonic are o istorie de peste 2000 de ani si a fost printre cele mai importante orase din Imperiul Bizantin. Numele de Thessaloniki a apartinut surorii lui Alexandru cel Mare, printesa a Macedoniei.
Aici poti sa vizitezi multe si sa nu ratezi fortificatia Turnul Alb, care astazi este sediul Muzeului de Istorie din Salonic; Acropolisul, Piata Dioikitiriou, dar si Baile Bizantine sunt obiective pe care trebuie sa le vizitezi, pentru a patrunde in istoria uimitoare a acestui oras. Ar mai fi lacasurile de cult din Salonic (Biserica Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir, Manastirea Sf. Sofia, Aigia Aikaterini, Panagia Chalkeon), muzeele (Muzeul Arheologic, Muzeul Artei Bizantine, Muzeul de Arta Contemporana, dar nu uita nici de Piata Navarino sau de Portul din Salonic, unde seara poti sa te plimbi linistit pe promenada.

In Salonic am mancat cel mai bun Kebab la farfurei intr-un restaurant de cartier, atata de bun a fost de nu pot sa descriu in cuvinte. Mi-a placut aici si trebuie sa ma intorc in acest oras.

Am petrecut acolo o seara superba, care o sa-mi ramana intiparita in suflet pentru mult timp. Am scris un articol mai lung, trebuia sa fac asta din mai multe motive.

Cam atata despre primul meu infotrip, care a fost foarte frumos. Stiu ca am scris si mai sus acest lucru, dar sunt sigur ca odata ce citesti o sa intelegi acest sentiment ,,Pentru mine calatoriile inseamna un cocktail de sentimente, amestecate intr-un recipient (suflet), pus intr-un pahar (cunoastere) si savurat in diferite momente ale vietii (bucuria de a calatorii). Iar acel gram de dragoste pura pentru momentele traite, este fructul din coltul paharului. Un pahar plin de viata, bucurie si sentimente profunde.”

Acest Infotrip a fost un cocktail de sentimente, momente traite intens, vise, amintiri frumoase, dedicatie si pasiune pentru ceea ce inseamna calatoria si libertatea de a o face.

Netherlands in 10 photos!

1. Amsterdam, Netherlands

2. Amsterdam, Netherlands

3. Keukenhof-The Tulip Garden

4. Keukenhof-The Tulip Garden

5. Zuid National Park, Netherlands

6. Zuid National Park

7. Haarlem, Netherlands

8. Haarlem, Netherlands

9. Naarden, Netherlands

10. Naarden, Netherlands

Discover your smile in Netherlands. #tuitravelcenter 🌏💙🌏

Photos by Claudiu Ovidiu Tarnovean

Ştiaţi aceste lucruri despre România?

 

  1. SuprafaţaEste de 238 391 kmp, comparabilă cu cea a Marii Britanii, ceea ce situează România pe locul 80 în lume şi pe locul 12 în Europa ca mărime. România are o formă ovală, întinzându-se pe 735 km de la vest la est şi pe 530 km de la nord la sud.
  2. România are 41 de judeţe, plus municipiul-capitală Bucureşti care are un statut similar cu acela de judeţ. Un judeţ are, în medie, o suprafaţă de 5 800 km 2 şi o populaţie de 500 000 de locuitori.
  3. Populația -rezidența in 1 ianuarie 2016 era de 19,76 milione persoane.
  4. Cea mai lungă poezie de dragoste din lume este Luceafărul, de Mihai Eminescu. Un record “oficializat” în februarie 2009.
  5. Henri Coandă este unul dintre cei mai cunoscuţi invetatori români, care s-a remarcat în 1910 prin realizarea primului avion cu reacţie din lume.
  6. România are 7 site-uri declarate patrimonii UNESCO. Acestea includ: Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei.
  7. România are cea mai solidă clădire din lume Palatul Parlamentului, a cărui construcţie a început în ultimii ani ai domniei lui Nicolae Ceauşescu şi care a fost finalizată în 1996, la şapte ani după moartea dictatorului, are o lungime de 240 de metri, o lăţime de 270 de metri, o înălţime de 86 de metri (12 etaje) şi a costat uluitoarea sumă de 3 miliarde de euro.
  8. România are cel mai lung steag din lume. Un steag de cinci tone, care are o lungime de 330 de metri, o lăţime de 220 de metri şi pentru care s-au folosit 44 de kilometri de aţă a fost lansat în România în 2013.
  9. Românilor le place să consume alcool România este pe locul cinci în topul ţărilor în care cei mai mulţi cetăţeni consumă alcool, fiind depăşită de alte state est-europene precum Belarus, Rusia, Moldova şi Lituania.
  10.  Bancnota românească de 10 bani pusă în circulație în 1917 este cea mai mică bancnotă din lume. Dimensiunile acesteia erau de doar de 2,75 x 3.80 cm.
  11. Cea mai înaltă sculptură din Europa este chipul lui Decebal sculptat într-o stâncă de la Cazanele Dunării. Basorelieful are 55 m înălțime și o lățime de 25 m. Alte dimensiuni: lungimea ochilor: 4,3 metri; lungimea nasului: 7 metri; lățimea nasului: 4 metri.
  12.  România este țara cu cea mai mare resursa de aur din Europa.
  13. Cea mai mare populaţie de urşi bruni din Europa se găseşte în România
  14. În România a fost primul oraş cu iluminare stradală din Europa Timişoara în 1884.
  15. Transilvania este perla turismului din România. Este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României.

romania-flag

 

 

 

 

Cel mai urât loc în care am fost, Auschwitz I și Auschwitz II-Birkenau!

Tot am amânat să scriu despre acest loc, dar trebuie să scriu, pentru că face parte din viaţa mea, şi a fost o experiență neplăcută. Şi spun că face parte din viaţa mea, pentru că NU se compară cu ce am citit despre lagărele de concentrare! Când eşti acolo, este cu totul altă experienţă și ceea ce simți este diferit. Dar mă gândesc, oare ce a fost în sufletul celor care au fost acolo? Este imposibil să-ţi dai seama. Şi acum când îmi aduc aminte şi scriu, mi se face pielea de găină. Crede-mă!

În suburbiile oraşului polonez Oświęcim, naziștii au construit cel mai mare centru de ucidere în masă. Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale naziste, un element major în punerea în practică a Holocaustului. Se estimează că cel puțin 1,1 -1,6 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.

12814007_1122510297788940_4066011781434211411_n.jpg

La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi ani mai târziu, capacitățile de ,, cazare” ale lagărului Auschwitz I era prea mică, si s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz ). Lagărele de la Auschwitz au fost operate de trupele SS conduse de Heinrich Himmler.

12832398_1122510671122236_7531876318075531882_n
Lagărul Auschwitz I
12804789_1122510094455627_5558006290824671948_n
Lagărul Auschwitz II – Birkenau

Eu îţi recomand să nu mergi, este un loc plin de emoţie şi cred că şi un om fără suflet ( dacă există aşa ceva) este cutremurat de ce s-a întâmplat acolo. Fac oarecum abstract de istorie, deoarece, doar cei fără suflet şi bolnavi au putut să facă aşa ceva. Mă gândesc la prezent şi ,,încerc” să înţeleg cât pot, ceea ce s-a întâmplat acolo. Dar nu cred că pot să înţeleg; şi dau un exemplu!

10365924_1122510531122250_7997770516984527719_n
Aici făceau triere la Auschwitz II-Birkenau.

Trupele SS, efectuau operații de triere într-o manieră ce friza demența. Bătrânii și copiii erau despărțiți de grupurile apte de muncă, pregătindu-se să facă ultimul drum al vieții lor, către camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri.

12524284_1122510024455634_6953210405298638640_n
Lagărul Auschwitz II – Birkenau

Şi când am intrat în camera de gazare ( ,,duşuri”) şi vedem cum erau zgâriaţi pereţii, de acele suflete care încercau să se salveze, a fost şocant pentru mine! Se forma acolo o piramidă de oameni, pentru că sus era o gaură unde aruncau această ,,SOLUŢIE”. Mi se face pielea de găină când îmi aduc aminte!

12795452_1122510261122277_4896448479336515999_n

 Nu pun poza din camera de gazare din respect pentru cei care au murit acolo.

La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, s-a aflat cine le furniza naziştilor substanţa necesară pentru gazarea evreilor în lagărele de concentrare: fabricantul german de substanţe chimice I.G. Farben. Gazul se numea Zyklon-B, iar ulterior s-a dovedit că şefii companiei ştiau la ce era folosit. S-a descoperit chiar că inginerii de la Farben au planificat şi camerele de gazare. Unii dintre ei au fost judecaţi la Nürnberg pentru crime împotriva umanităţii, printre care genocid şi sclavie.

Aceste crime se executau sub deviza „munca eliberează”, înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat – dovadă a nebuniei conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective.

Femeile și copiii serveau ca și cobai de experiență a doctorilor SS, care aveau sediul în renumitul bloc 10. Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur iar părul lor era folosit în industrie. În ianuarie 1945, pentru a șterge urmele acestor masacre colective, conducătorii naziști ai acestor lagăre au hotărât să distrugă orice urmă a crimelor lor, prin raderea de pe fața pământului a lagărelor. Multe dintre barăci au căzut pradă incendiilor, altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri. Vremea a fost pe măsura experienţei mele de acolo, închisă, apăsătoare şi tristă.

12799226_1122510984455538_3490081871388463845_n.jpg
Lagărul Auschwitz II – Birkenau

Aproximativ 90% dintre victimele Lagărului de Concentrare de la Auschwitz au murit la Birkenau. Iar nouă din zece erau evrei. De asemenea, şi peste 70.000 de polonezi şi-au găsit sfârşitul la Birkenau.

La Birkenau, naziștii au reuşit să construiască aproximativ 300 de locuinţe, barăci şi clădiri administrative, 13 km de şanţuri de scurgere, 16 km de garduri de sârmă ghimpată şi peste 10 km de drumuri. Două camere de gazare provizorii – numite buncărele 1 şi 2 – au intrat în funcţiune lângă şantierul din Birkenau în 1942, când Rudolf Höss a fost însărcinat cu realizarea unei părţi din campania de exterminare în masă. Construcţia a patru camere de gazare enorme şi a crematoriilor a început la mijlocul anului 1942.

12832445_1122510491122254_2601580996987655314_n.jpg
Lagărul Auschwitz II – Birkenau

UNESCO a declarat lagărele de la Auschwitz, în 1979, ca parte a moștenirii culturale universale a omenirii, pentru ca asemenea atrocități să rămână vii în amintire și să nu se mai intample, iar victimele terorii naziste să nu fie uitate niciodată. Sunt amenajate expoziții în fiecare clădire a morții si al suferinței oamenilor ce le-au populat. Măcar te fac să realizezi ce a fost acolo cu adevărat, dar de înţeles nu ai cum să înţelegi. Noi nu am suferit în acele lagăre, noi nu am fost în ,,iad”. Erau poze la care refuzam uit, chiar nu vroiam îmi rămână întipărită faţa celor care au fost chinuiţi şi omorâţi. Mă opresc din scris, cred că este suficient, nu mai trebuie să scriu nimic, ajunge! Poate este un subiect sensibil pentru unii, şi în ziua de astăzi mai aud glume proaste legate de evrei, dar eu nu îmi permit să fac glume după ce am fost acolo. Suntem oameni şi trebuie să fim toleranţi, trebuie să ne iubim aproapele şi trebuie să ne respectăm între noi, indiferent de culoare sau rasă.

 

 

 

Peste Prut la Chişinău!

Mi-am dorit de ceva timp să ajung şi la Chişinău; dincolo peste Prut, la fraţii noştri. De vreo doi ani tot am zis că mă duc, dar am reuşit anul acesta (05.05.2017 ); oricum niciodată nu este prea târziu. Despre Chişinău îţi zic că este capitala, celui mai mare oraș și centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Este un oraș care găzduiește peste 680.000 de locuitori (estimare). Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar si acest ,,titlu” este foarte potrivit pentru că vezi multe clădiri ,,albe”. În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna. Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.

Călătoria noastră a început din Tîrgu Mureş şi ne-am deplasat pe ruta Sovata-Gheorgheni- Piatra Neamţ- Iaşi şi am trecut vama la Sculeni. Drumul a fost bun până în graniţă. Când am ajuns în vamă la Sculeni au intervenit probleme. Se pare că în ultima perioadă, când vreau să ies din ţară am o serie de întâmplări neprevăzute. Când am ajuns să ne verifice actele, eu am dat paşaportul, ceilalţi au dat buletinul ( poţi să treci şi cu buletinul) şi ne-au mai cerut ceva acte în plus. În grupul nostru de 8 persoane erau şi 3 tineri care nu au împlinit 18 ani. Şoferul nu avea cazier pentru că el aşa ştia că nu îi trebuie. Eu nici nu m-am gândit că nu are. Şi uite aşa nu ne-au lăsat să trecem graniţa (din vina ,,noastră” ). După cele întâmplate acuma două săptămâni când am vrut să mă duc în Croaţia şi nu am ajuns pentru că s-a stricat maşina se pare că am ,,ghinion” şi acuma (Este bine sau nu este bine să-ţi faci asigurare de călătorie? Eu am rămas în ,,drum”!). Am semnat ceva acte de refuz de trecere a frontierei. Eram stresat şi am zis că nu se poate să o mai păţesc şi de data aceasta. Cumva am rezolvat problema noastră, dar am stat cam 4 ore şi până la urmă ne-au lăsat să trecem graniţa! Îţi zic de acuma să eviţi drumul Vama Sculeni- Chişinău, pentru că se repară drumul şi este foarte rău până ajungi în Chişinău. Îţi recomand să treci pe la Vama Albeşti. De acolo până în Chişinău este drumul bun. Noi la întoarcere am trecut prin Vama Albeşti.

Şi am ajuns în Chişinău seara destul de târziu şi nu ne-a ieşit ce ne-am propus să facem conform planului. Din cauza la problema din vamă, o jumătate de zi s-a dus din programul de vizită. Seara am mers de am luat cina, şi după aceea am mers la somn pentru că a fost o zi lungă. Mâncare moldovenească este foarte bună şi ieftină. Am mâncat în prima seară şniţel cu ceva cuşcuş şi o salată de varză cu mărar si mazăre foarte bună. Am băut bere moldovenească şi nu mă aşteptam să fie chiar aşa de bună. Chişinăul este foarte ieftin. Poţi să mănânci:  prânz/ cină în oraş de la 50-70 lei moldoveneşti/20 Ron, micul dejun 40 lei moldoveneşti/ 10 Ron, o plăcintă clasică 10 lei moldoveneşti/2 Ron, o ciorbă tradiţională 40 lei moldoveneşti/10 Ron (îţi recomand ,,Zeamă Moldovenească”), o sticlă de vin Cricova sau Purcari 100-150 lei moldoveneşti/ 35 Ron, dar găseşti şi mai ieftin 50 lei moldoveneşti/ 11 Ron , o bere costă 10-20-30 lei moldoveneşti/ 2-7 lei Ron, o cafea 15-30 moldoveneşti/ 4-6 Ron, o apă plata 15-20 lei moldoveneşti/ 5 Ron. Mi-am cumpărat de exemplu un pachet de gumă +suc la doză în parcul central din Chinsinău cu 18 lei moldoveneşti/ 4 Ron . Ţigările sunt foarte ieftine. Am găsit ţigări cu 7 lei moldoveneşti/ 1.50 ron. Cele mai ,,scumpe” ţigări sunt 35 lei moldoveneşti/ 8 Ron. Sau poţi să-ţi cumperi un coniac bun cu 105 lei moldoveneşti/ 24 ron. Sau am cumpărat bomboane de ciocolată ,,Bucuria” care sunt foarte bune cu 150 lei moldoveneşti/ 33 ron mai mult de o jumătate de kg. Leul românesc este :1 Ron= 4.52 lei moldoveneşti.

A doua zi după ce ne-am trezit si am luat micul dejun, am mers la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, biletul a costat 10 lei moldovenești/ 2 ron. Aici poți să vezi aproximativ 135 mii de piese.

IMG_20170506_115151_034Istoria muzeului începe în anul 1889, când Zemstva Basarabiei a organizat Expoziţia Agricolă şi Industrială, care a şi stat la baza fondării instituţiei muzeale. Este cel mai Vechi Muzeu din Republica Moldova. Fondat ca Muzeu Agricol, pe parcursul existenţei sale şi-a lărgit treptat domeniul de activitate, ce reflectă istoria naturală, natura contemporană, evoluţia societăţii umane şi cultura tradiţională de pe teritoriul Basarabiei iar mai târziu a Republicii Moldova.

După ce am vizitat muzeul am mers in zona centrală si am luat la pas centrul. Ce mi-a plăcut mie mai mult a fost ,,Arcul de Triumf”. Este un monument de arhitectură construit în anii 1840–1841, pentru a comemora victoria armatelor rusești asupra turcilor în războiul ruso-turc din 1828–1829.

IMG_20170509_092654_943

În interiorul arcului se află un clopot gigant cu greutatea de 6.4 tone, care a fost turnat din metalul tunurilor turcești capturate în război. Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar mecanismul a funcționat până în anul 1881, și a trebuit să fie înlocuit.

Nu am cum să nu povestesc despre statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău. Este un monument închinat domnului moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504), realizat în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat în Parcul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău.20170507_100250

Monumentul a fost turnat la București, la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România. În apropiere de statuia lui Ștefan cel Mare este Casa Guvernului din Chișinău este o clădire cu destinație administrativă situată pe Bulevardul Ștefan cel Mare. În prezent, aici se află sediul Guvernului Republicii Moldova.

IMG_20170507_105450_331Clădirea care găzduiește în prezent Guvernul Republicii Moldova a fost construită în anul 1964, după un proiect al arhitectului S. Fridlin, în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău , piața centrală unde erau amplasate înainte sediul fostei Mitropolii și Casa Eparhială Basarabeană.

20170507_100735.jpg

Duminica inainte să plecăm spre acasă am mers în Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din Chișinău, parcul central al capitalei. Este cel mai vechi parc conceput și amenajat în manieră clasică din Chișinău. Aici o să vezi o fântână foarte frumoasă ,,Havuz în Grădina Publică Ștefan cel Mare”. Se consideră că ar fi fost plantat în 1818. De fapt, planul a fost întocmit de Ozmidov, în anii 1816–1817, arhitectul și inginerul cadastral al Basarabiei în acei ani.

IMG_20170511_223856_071Lucrările principale au început a se efectua în 1825, când au fost plantați arbori și arbuști, înclusiv 1000 salcâmi. Am avut noroc să particip la o manifestare organizată de găgăuzi  pentru promovarea culturii si tradiției lor.

Găgăuzia (în găgăuză: Gagauz Yeri sau Gagauziya, cuvântul yeri înseamnă „pământ” sau „țară”) este o regiune autonomă (din 1995) din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă.

20170507_100816

A fost un trip scurt, dar mă bucur că am ajuns în Republica Moldova. Mi-a plăcut foarte mult mâncarea şi ospitatlitatea lor faţă de români și nu numai.

La întoarcerea spre casă nu am mai trecut graniţa pe la Sculeni. Am trecut pe la Albeşti pentru că drumul este mult mai bun pe aici ( Chişinău-Albeşti ). Când am ajuns în zona neutră dintre graniţa celor ,,două ţări” la trecere spre România, Vama Albeşti am rămas şocat când am văzut cât de rău este drumul  la intrarea în ţară. Drum mai rău în graniţă nu am mai văzut în viaţă mea. Erau cratere şi nu exagerez. Totuşi este intrarea în ,,Spaţiul European” şi mă întreb ce ,,carte de vizită” este, când tu ai cratere în graniţă?!

                                 Te salut din Chișinău! Astăzi fac 3 luni de blogging! IMG_20170508_092609_039

                  Photos By- Tarnovean Claudiu Ovidiu (copyright: Coco Traveling Experiences)

 

 

Praga, nota 10!

Dacă vorbesc cu oricine şi mă întreabă dacă pot să-i recomand o capitală frumosă din Europa, îi recomand Praga şi o să explic şi de ce. Am fost şi aici cu încă 4 prieteni şi a fost un trip de nota 10! Ne-am distrat, ne-am bucurat la maxim de Praga-pur şi simplu minunată şi a fost o surpriză foarte plăcută. Nu ne-am aşteptat să fie chiar aşa de frumos!

Praga (în cehă Praha) este capitala Republicii Cehe. Orașul este situat pe râul Vltava, în Boemia Centrală, și are aproape 1,67 milioane de locuitori. Praga are diferite supranume,  „mama orașelor”, sau „Orașul celor o sută de clopotnițe”. Din 1992, centrul istoric al Pragăi a fost inclus pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul cultural mondial si nu mă miră de ce.

20151016_152927

Dacă o să mergi și tu, o să-mi dai dreptate și o să mă înţelegi perfect de ce este supranumit ,,Oraşul de aur”. Teritoriul pe care se află azi Praga a fost locuit încă din Paleolitic. Cu mai multe secole în urmă, prin zonă treceau drumurile comerciale care legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să primească numele lor – Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. M-am documentat si am aflat ca o legendă ne zice ca naţiunea cehă a fost întemeiata de regina Libuše care s-a căsătorit cu un plugar umil pe nume Přemysl, fondând Dinastia Přemyslid. Legendara regină, care-și avea reședința în castelul Libušin din centrul Boemiei, ar fi avut un șir de viziuni profetice cu privire la viitorul națiunii sale. Una dintre aceste profeții a fost în legătura cu gloria orașului Praga.

20151016_153244.jpg

Regina ar fi spus: „Văd un oraș întins, a cărui glorie va ajunge la stele! Văd un loc în mijlocul unei păduri, unde o costișă prăpăstioasă se ridică deasupra râului Vltava. Zăresc un om, care cioplește pridvorul (prah) pentru casă. Un castel numit Praha va fi construit aici. Când prinții și ducii se vor opri în fața pragului ei, se vor închina la castel și la orașul înconjurător.” În secolul al XIII-lea, orașele au cunoscut o dezvoltare importantă. În jurul Pragăi vechi trei așezări au primit privilegiile de oraș. Așezarea de la poalele Cetății Praga a devenit Orașul Nou Praga, în 1257, în timpul domniei regelui Otakar al II-lea (fiind botezat mai apoi Malá Strana – Noul Oraș Praga). În 1989, după căderea Zidului Berlinului și victoria Revoluției de catifea, Cehoslovacia s-a eliberat în cele din urmă de influențele comuniste și sovietice, iar Praga a înflorit încă o dată în condițiile noilor realități economice și sociale din țară. În 1993, după dizolvarea pașnică a federației cehoslovace, Praga a devenit capitala noului stat Republica Cehă.

Tripul nostru a început din Tîrgu Mureş  şi ne-am deplasat în jur de 1040 de km pe ruta Tîrgu Mureş-Oradea-Budapesta-Bratislava-Brno-Praga. Această călătorie a fost una ieftină şi în total nu am cheltuit mai mult de 1100-1200 Ron în cele 3 nopţi şi 4 zile petrecute acolo. Praga este un oraş foarte ieftin pentru mine şi am folosit conceptul Smart Travel (De ce să călătoreşti şi cum să călătoreşti ,,Smart Travel”. ). Aici ne-am găsit apartament cu 600 Ron şi îţi zic sincer la preţul acesta a fost frumos, curat şi era numai la 1.5 Km de centru. Noi am ajuns seara în Praga, iar după ce ne-am lăsat bagajele la apartament, am făcut o ,,mică” plimbare până în centrul oraşului să ,,gustăm” şi să ne bucură de această frumoasă capitală. Cred că mulţi dintre noi am fost cuceriţi foarte repede de Praga, nu? Am zis că nu o să stăm noi foarte mult pentru că eram obosiţi după 1000 de km, dar berea pracheză a fost foarte bună şi ne-a făcut să ajungem mai târziu la apartament.

20151015_234651

Berea pragheză este foarte faimoasă în toată Europa. Însă, unul dintre lucrurile prea puţin cunoscute de turişti este că nu doar marile companii multinaţionale, producătoare de bere, au produsul dorit pentru vacanţele tale în Praga. Pe lângă acestea poţi găsi o mulţime de mici baruri-berării. În spaţii de mici dimensiuni, se găsesc localuri pragheze autentice, chiar mici afaceri de familie, care produc şi vând bere din generaţie în generaţie. Aici se pot servi soiuri unice şi originale de bere, iar cel mai bun argument este că berea este proaspătă şi are un gust deosebit( aşa este) fată de ce ai băut până acum. Am băut bere şi cu 4 Ron (25 coroane) în centrul oraşului, dar am băut şi cu 12 Ron (70 coroane). În general pot să zic că berea, apa, sucul sunt foarte ieftine; în magazine găseşti şi cu 2 Ron (12 coroane). Mâncarea nu este scumpă deloc şi mi-a plăcut mult. Preţurile se situează undeva între 70-150 de coroane felul 2, cam 30 de coroane o supă. Cu 200-230 de coroane (8-9 euro) de persoană vă săturaţi. O mâncare de-a dreptul banală pentru majoritatea, găluştele sunt la mare căutare în Praga şi sunt considerate a fi chiar una dintre cele mai renumite specialităţi de aici. Reţetele tradiţionale pragheze, ce datează din secolul al XIX-lea, au fost în mare parte uitate de restaurantele mari, din locaţiile centrale ale oraşului. În schimb, puţinele bucătării în care încă se prepară mâncare tradiţională pragheză au un succes deosebit. Găluştele sunt una dintre specialităţile de aici, pe care trebuie neapărat să o guști, alături de alte bunătăţi făcute după reţetele tradiţionale ale Cehiei. Eu am mâncat carne de porc cu varză şi găluşte, iar varză este roşie şi albă şi este foarte, foarte bună.

A doua zi după ce ne-am trezit şi un prieten ne-a făcut o omletă delicioasă, am pornit la pas să ,,descoperim” Praga. În ziua respectivă am plecat în jur de ora 12:00 de la apartament şi am făcut 24-26 de km pe jos. Am ajuns doar a doua zi la cazare dimineaţa târziu. Să începem, ne aşteaptă o zi foarte lungă. Şi uite asa am pornit pe străduţe să ajungem la râul Vltava care este cel mai lung râu din Republica Cehă, curgând către nord de la izvoarele sale din Pădurea Boemiei prin Český Krumlov, České Budějovice, și Praga , vărsându-se în Elba la Mělník. Aici am stat ceva timp şi am admirat lebedele şi raţele de pe râu, erau foarte multe şi unele erau mai ,,prietenoase”.

20151016_133615.jpg

20151016_141215.jpg

Dacă mergi în Praga îţi recomand să mergi pe malul râului pentru că de aici poţi să vezi multe clădiri frumoase şi prima clădire care m-a impresionat a fost ,,Casa care dansează”.  In cehă (Tančící dům), sau Fred și Ginger, este porecla dată clădirii Nationale-Nederlanden de pe Rašínovo nábřeží (cheiul Rašín) din Praga. Ea a fost proiectată de către arhitectul croato-ceh Vlado Milunić, în colaborare cu arhitectul canadiano-american Frank Gehry, pe un teren viran de pe malul râului Vltava. Clădirea a fost proiectată în anul 1992. 20151016_141928

„Casa care dansează” este situată pe un teren de  o mare semnificație istorică. În acest loc a fost o casă distrusă cu prilejul bombardării orașului Praga de către americani, în 1945. Terenul și structura rămasă s-a ruinat până în 1960, când zona a fost curățată.

20151016_141905.jpg

Noi vroiam sa ajungem in ,,Cetatea din Praga’‘ care era pe malul celalalt al râului. In drumul nostru pâna acolo și după multe opriri, pentru că vezi o diversitate mare de clădiri vechi cu o arhitectură impresionantă am ajuns la Podul Carol, un pod istoric celebru. Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172.

20151016_153102.jpg

Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră sau Podul Pragăi, primind numele de Podul Carol abia în 1870. Fiind singurul mod de traversare a râului până în 1841, Podul Carol a fost cea mai importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente. Pe acest pod, dacă ajungi pe el este greu să faci o poză, pentru că este foarte multă lume. În istoria orașului această legătură a făcut ca orașul Praga să devină o localitate importantă pe ruta comercială între Europa de Vest și de Est. Aici poți să vezi o multitudine de statui ( 30 de sculpturi, majoritatea realizate în stil baroc ) care formează o combinație unică de stiluri artistice cu podul gotic de dedesubt. Majoritatea sculpturilor au fost realizate între anii 1683 și 1714. 

20151016_154523

20151016_154235.jpg

20151016_154151.jpg

Ele îi reprezintă pe diferiți sfinți și protectori din acele vremuri. Cei mai importanți sculptori ai Boemiei au contribuit la decorarea podului. Statuile nu sunt cele originale pentru că din 1965, toate statuile au fost înlocuite pe rând de replici, iar originalele au fost expuse în Muzeului Național.  Acest pod este protejat de trei turnuri, dintre care două se află pe malul din cartierul Malá Strana și cel de-al treilea pe malul Orașului Vechi. Turnul din Orașul Vechi este considerat una dintre cele mai uimitoare clădiri civile în stil gotic din lume si pe bună dreptate. Este impresionant şi frumuseţea este pe măsură mai ales dacă iubeşti stilul gotic.

20151016_153932.jpg

Vremea a fost cam capricioasă cu noi şi când am ajuns în Cetatea din Praga a început să ploaie. Ne-am ,,refugiat” într-un local cam la 100 m cum treci podul pe partea stânga. De ce zic asta?! În acest local am mâncat cea mai bună mâncare din Praga ( găluşte, varză albă şi carne de porc) şi mâncarea era foarte ieftină.

20151016_170646.jpg
Poza facuta din fata de la local.

Când ajungi într-un loc unde sunt foarte, foarte mulţi turişti nu te aştepţi să găseşti mâncare ieftină sau orice vrei să consumi. Şi uite aşa am stat ceva timp acolo şi tot aşteptam să se oprească ploaia. Am zis că asta este, mergem prin ploaie, pentru că nu avem ce face. Dar aşa de tare ne-a plăcut mâncarea, mie şi la prietenii mei (şi berea) încât tot plăteam o notă şi mai ceream altceva pentru că ne simţeam foarte bine acolo. Cred că vreo 3-4 note de plată am avut. Era deja ora 18:00 şi nu se oprise ploaia, aşa că ne-am hotărât să urcăm în cetate chiar dacă ploua.

20151016_174021.jpg

Cetatea este impresionantă şi m-am documentat şi am aflat că ,,Potrivit Guinness Book of Records, Cetatea din Praga este cea mai vastă incintă fortificată veche din lume, ocupând o suprafaţă de aproape 70.000 m2, cu o lungime de aproximativ 570 de metri şi o lăţime medie de aproximativ 130 de metri”. Cetatea din Praga este un complex fortificat de clădiri, ce datează din secolul al IX-lea. Castelul a fost un sediu al puterii, aici aflându-se reşedinţa regilor Boemiei, împăraţilor Sfântul Imperiu Român şi preşedinţilor Cehoslovaciei, iar în prezent se află reşedinţa oficială a preşedintelui Republicii Cehe. O să pun ceva poze, dar nu multe pentru că ploua foarte tare şi nu am reuşit să fac foarte multe poze de calitate.

20151016_171339.jpg

20151016_172800.jpg

20151016_173808.jpg

După ce am vizitat Cetatea din Praga am mers în Oraşul Vechi şi ne-am petrecut toată noaptea într-un local frumos. Ne-am distrat şi ne-am făcut prieteni din diferite colţuri ale lumii. Dimineaţă eram toţi foarte obosiţi după aşa zi lungă în care am făcut peste 24-26 de km pe jos (cu multe opriri) am zis să mergem la apartament cu tramvaiul. Ne-am urcat în tramvai şi am întrebat doi poliţişti de unde putem să ne cumpărăm bilet. Biletul era cam 3 ron, sper să nu greşesc. Nu ne-am putut înţelege cu cei doi pentru că nu ,,vorbeau engleză”. Tramvaiul nici nu a pornit bine şi a venit controlul. După o ,,mică” ceartă cu cei doi controlori care vorbeau engleză, încercând să le explicăm că noi am întrebat de unde să ne luăm bilet şi nu ne-am înţeles cu cei doi poliţişti care erau în tramvai pentru că nu vorbeau engleză am primit amendă 140 Ron. Şi uite aşa am ajuns la capăt de linie şi am plătit amenda, după ,,mica” ceartă cu controlorii. Brusc cei doi poliţişti au început să vorbească engleză, după ce am plătit amenda. Ce mi-a plăcut mie din toată experienţa asta, a fost că erau cehi care au încercat să vorbească cu cei 2 poliţişti şi cei 2 controlori să fim lăsaţi în pace. Dar recunosc, nu trebuia să ne urcăm în tramvai fără să ştim exact de unde puteam să cumpărăm bilete din staţia care eram atunci. În drum spre apartament am tot discutat între noi de această întâmplare, dar am râs foarte mult! Evident, am fost pozitivi! Acest articol o să-l structurez în două părţi pentru că ,,mâine” ne aşteaptă o nouă zi plină şi lungă prin minunata Praga!

The Travel Photography Bucket List for 2016-10 best photos!

1.Sunset on Lake Neuchâtel Switzerland.

img_20170222_114440_201

2. Landscape in Liechtenstein.

14517547_1310194545687180_3675478466977466838_n

3. Decebal, on Danube-Romania.

14963385_1347693605270607_8249265827349687275_n

4.  Beach ,,Spiaggia La Pelosa”Stintion-Sardinia, Italy.

13900367_1249831055056863_3260819861077399037_n

5.Baden-Baden, Germany.

14086301_1261415000565135_5479968837109938075_o

6. Sunset in plane.

13900121_1251073658265936_8154730934270568415_n

7. Citadel Sighisoara, Romania.

 

13501772_1201666326540003_5233205058988643469_n

8. Sunset Anzio-Roma, Italy.

13886850_1241474852559150_3338971966892552534_n

9. Krakow, Poland.

12806149_1121505407889429_7177650603650951823_n

10. Snorkeling Beach, Talamone-Toscana, Italy. 

13533296_1209776782395624_8231494461919986251_n

Photo: Tarnovean Claudiu Ovidiu